Abecedarul vinului

Abecedarul vinului

1. Degustarea vinului

2. Tipurile de vin

3. Asortarea vinului cu mancarea

Daca vinul nu ar exista, cu siguranta, viata ar fi mult mai anosta,
fara culoare. Fara energie si fara armonie. Vinul este parte
integranta a vietii, regasindu-se in aproape toate aspectele
existentei omului: cultura, religie etc.

Pentru cei interesati sa se bucure de toate calitatile acestui produs,
este esential sa invete cateva lucruri importante: cum se degusta un
vin, care sunt tipurile de vin si cum se asorteaza un vin cu mancarea.

1. Degustarea vinului

Prin degustare se intelege actul constient prin care calitatea si
caracterul vinului sunt evaluate si nu urmareste neaparat
identificarea acestuia. Deosebirea dintre un consumator obisnuit si
degustator este nevoia ultimului de a descrie si de a asocia cuvinte
senzatiilor date de un vin.

Cunoasterea tehnicilor degustarii usureaza evaluarea unui vin si
asocierea acestuia cu preparatele culinare. Analiza senzoriala este
realizata cu ajutorul vazului, mirosului si gustului, degustarea
realizandu-se astfel in trei etape:


Examenul vizual

Se toarna vin in pahar, nu mai mult de 1/3 din capacitatea acestuia,
se indreapta spre o sursa de lumina si se examineaza culoarea vinului
si intensitatea ei, limpiditatea, perlarea si fluiditatea acestuia.


Examenul olfactiv

Trucul este sa faci astfel incat aromele sa se evapore si sa intre in
contact cu bulbul olfactiv. Cel mai usor mod prin care putem incuraja
evaporarea elementelor volatile este agitarea paharului si folosirea
cu grija a temperaturii. Primul lucru care trebuie verificat este daca
vinul are un miros placut si proaspat sau un miros neplacut, lucru
care indica astfel un defect. Intensitatea aromelor este la fel de
importanta. Insa partea cea mai complexa a operatiunii este
identificarea aromelor pe care vinul le contine. Pe langa compusii ce
rezulta din struguri, aroma ne mai poate oferi informatii si despre
tehnicile de vinificatie folosite.

Examenul gustativ

Gustul este ultimul dintre simturile folosite la o degustare. Acesta
ar trebui sa confirme impresile deja facute si sa adauge ultimele
detalii importante. Examenul gustativ se realizeaza cu ajutorul
papilelor gustative ale limbii care percep cele patru gusturi
fundamentale: dulce, sarat, acru si amar. Toate celalate senzatii pe
care noi le numim tot gusturi sunt de fapt mirosuri. Aromele percepute
in acest moment sunt duse la organele retro-olfactive prin canalul ce
leaga gura cu nasul.

2. Tipurile de vin

Vinurile sunt catalogate de la vinuri comune, cu un grad alcoolic de
minim 8,5 grade, pana la vinuri de soi care se obtin in conditii
deosebite. Din cauza diferentierii atat de largi a consumatorilor si
gusturilor, este necesara o clasificare a valorii vinului dupa mai
multe criterii.

Dupa gradul alcoolic:

- vinuri de masa cu tarie alcoolica 8,5 grade

- vin de masa superior cu taria intre 8,5 si 9,5

- vinuri de calitate superioara cu minim 10 grade alcool

Dupa denumirea de origine controlata:

- vinuri cu denumire de origine controlata -DOC

- vinuri cu denumire de origine controlata cu trepte de calitate - DOCC

- vinuri DOC culese la maturitate deplina - DOCC-CMD

- vinuri DOC culese tarziu - DOCC-CT

- vinuri DOC culese la innobilarea boabelor DOCC-CIB

In functie de acumulare a zaharurilor:

- vinuri seci - cu un continut cuprins pana la 4,0 g/l inclusiv

- vinuri demiseci - cu zahar intre 4,01 g/l si 12 g/l

- vinuri demidulci - cu un continut de zaharuri cuprins intre 12,01
g/l si 50 g/l

- vinuri dulci - cu zaharuri peste 50 g/l.


3. Asortarea vinului cu mancarea

Majoritatea vinurilor sunt produse pentru a acompania preparate
culinare, insa exista reguli in acest sens care sa ne ajute sa le
asociem cu succes.

Stilul vinurilor dintr-o anumita regiune a evoluat ca sa completeze
bucataria din zona respectiva, acest lucru fiind un bun punct de
plecare in realizarea unui mariaj fericit.

Pentru o imbinare perfecta trebuiesc analizate elementele de baza ale
gustului, atat din vin cat si din mancare, principiul fiind
echilibrarea acestora, astfel incat nici una dintre ele sa nu o domine
pe cealalta.

Potrivirea „greutatii" vinului cu cea a preparatului ar trebui sa fie
primul lucru avut in vedere. Astfel, vanatul are nevoie de un vin
corpolent. Un vin rosu puternic este alegerea potrivita, fiind insa
mai importanta corpolenta vinului decat culoarea acestuia. De multe
ori, un vin alb complex este un mai bun partener pentru carne decat
unul rosu usor.

Mancarurile usoare din carne alba sau peste trebuie insotite de vinuri
delicate, recomandate fiind atat cele albe, cat si cele rosii usoare.

De asemenea, trebuie analizata combinatia dintre dulce, aciditate si
tanini, impreuna cu fructuozitatea si caracteristicile aromelor
dintr-un vin. Toate acestea ajuta sa determinam carui tip de preparat
culinar ii poate fi asociat un anumit vin.

Un vin sec va parea acru atunci cand este servit cu un preparat mai
dulce. Astfel vinul din struguri culesi tarziu sau afectatii de
botrytis este ideal la desert. Vinurile dulci cu o aciditate ridicata
pot fi superbe alaturi de mancaruri uleioase. Greutatea vinului si a
preparatului sunt similare iar aciditatea din vin ii poate tine piept
grasimii din mancare.

Vinurile cu o buna aciditate se potrivesc cu preparate mai acre. Un
vin rosu italienesc cu o aciditate marcata echilibreaza bucataria
autohtona bazata pe rosii si ulei de masline.

Vinurile cu un caracter floral se asociaza cu fructele proaspete.
Gewurztraminerul merge foarte bine cu preparate mai codimentate.
Preparatele afumate - cu vinuri maturate in baricuri din lemn de stejar.

articol preluat de pe www.vinul.ro