Rolando Negoita: "Sunt mandru ca sunt roman!"

"To make a whip out of shit and make it snap." Rolando Negoita despre scoala romaneasca.








Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, in America, un Gepetto modern cu tendinte avangardiste isi ciopleste drumul spre faima mondiala. Copiii lui, facuti dintr-o mare dragoste, nu-l dezamagesc niciodata. Dimpotriva. Sunt opere de arta cautate de oameni pretentiosi, cu gusturi fine si bani multi.

Mestesugul romanesc si scoala facuta in tara l-au intregit ca artist. Acum, romanul este cunoscut ca fiind cel mai bun designer de pipe din lume.

Aceasta este adevarata pasiune a lui Rolando Negoita, o pasiune care l-a urmarit inca de pe vremea cand crea in Romania bijuterii de fond plastic. Dar nu a ajuns sa se ocupe de ea cu adevarat in America decat dupa un fel de purgatoriu artistic, la New York. In primii ani, el si sotia sa, Alexandra, au lucrat pentru case mari, ca Armani si Calvin Klein, creand logo-uri si accesorii din metal, piele, lemn sau plastic.

Nu am stiut sa apreciem scoala romaneasca decat aici, cand am realizat ca stim sa facem vis a vis de cei care s-au scolit aici, de la concept si pana la a gandi in trei dimensiuni o forma. Scoala americana opereaza in alte directii. Nu pregateste artistul multilateralRolando Negoita

Nu le-au placut niciodata prea mult capricioasele cercuri mondene, insa acestea i-au ales pe cei doi romani, pentru ca nu mai vazusera altii ca ei.

Chiar si azi, la 18 ani de la plecarea din tara, Rolando Negoita si Alexandra recunosc ca marele lor noroc si motivul reusitei lor in America a fost Romania.

Desi suna ca un paradox, lipsurile din Romania s-au dovedit si ele a fi o sansa pentru reusita in America. Apoi, cand au obosit sa creeze pentru altii, cei doi romani au parasit New York-ul, dar au ramas pe orbita lui, intr-un orasel pitoresc si boem.

Rolando si Alexandra au vrut sa traiasca in liniste si sa-si vada de pasiunile lor. El sculptura, ea fotografie, ambele arta de calitate. Aici, in casa lor vizitata adeseori de vietatile padurii din apropiere, romanul s-a putut dedica dragostei lui dintai.

Sansa i-a suras inca o data, cand l-a intalnit intamplator pe presedintele unui club faimos al fumatorilor de pipa. Pe o piata ingusta si greu accesibila, Rolando s-a impus cu formele sale, care rupeau traditia, dar si cu ceva special, unic: mestesugul invatat acasa, la Brasov, de la tatal sau.

Pipele lui sunt toate lucrate manual si cu migala. Isi procura lemnul cu mare greutate, din Corsica, unde este cules de taietori speciali, coborat de pe munte pe spatele magarilor, taiat in blocuri mici, care sunt fierte doua zile, lasate la uscat 5-6ani si abia apoi vandute cu pana la 80 de dolari. Orice bucata care ajunge la artistul roman trebuie sa treaca testul perfectiunii, altfel nu va deveni niciodata o pipa cu marca Atelier Rolando.

Mestesugul lui, nemaivazut in America, i-a adus la usa atelierului ucenici la care nici nu visa: copiii din oras, fascinati de scule, de ce romanul. La inceput, i-a fost mai greu cu parintii, care s-au speriat ca micutii lor se vor accidenta. Mesterul i-a linistit pana la urma si i-a facut sa devina la fel de entuziasmati ca si copiii.

In preajma sarbatorilor, atelierul lui Rolando Negoita arata ca fabrica de jucarii a lui Mos Craciun. A ajuns o moda in micul orasel sa ai sub pom cadouri facute de mana romanului.

Roland Negoita are multe pasiuni si este fericit sa raspandeasca mestesugul in America.