"Sastiseala de la 1800" de Subsonique

....Narghilelele, lulelele sau pipele fac parte din recuzita unui boier. Narghilelele şi lulelele sînt foarte lungi şi, uneori, aşezat pe divan, narghileaua boierului atinge podeaua. Ele sînt confecţionate din lemn de cireş sau de iasomie, urmîndu-se de cele mai multe ori moda de la Constantinopol, iar tutunul adus din cele mai exotice regiuni delectează pe evghenitul boier atunci cînd sastiseşte întins pe sofa. Bineînţeles că dezvoltarea acestui ritual duce şi la apariţia unor "servitori" specializaţi nu numai în prepararea, pregătirea, servirea acestor delicatesuri, ci mai degrabă în elaborarea şi practicarea pas cu pas a ritualului. La curtea domnească sau în marile case boiereşti o droaie de servitori sînt pregătiţi pentru a fi cafegii, ciubuccii, sofragii, iar ţigăncile sînt educate cum să se strecoare cu iuţeală şi abilitate printre "mosafiri" şi sofale pentru a aduce cafea proaspătă, dulceţuri felurite, tutunul dorit sau apă de trandafiri pentru spălarea mîinilor. În momentul sosirii, ambasadori, consuli, călători sau simpli prieteni sînt primiţi la curtea domnească sau într-o importantă casă boierească cu desfăşurarea unui întreg ritual de politeţuri din care nu lipsesc cafelele, dulceţurile, şerbeturile, confeturile, dulciurile, zaharicalele, narghilelele. Iată cum se desfăşura ritualul cafelei aşa cum este el descris de un martor ocular, medicul Andreas Wolf, la 1784: "Stăpînul casei bate din palme (este un semnal obişnuit care înlocuieşte clopoţelul folosit la noi) şi, într-o clipă, odaia de primire s-a umplut de slugi. Fata din casă, de obicei o ţigancă, aduce pe o tavă de argint un pahar cu apă proaspătă, împreună cu o chisea drăguţă, în care se găseşte aşa-numita dulceaţă. Aceasta o predă cucoanei care apoi serveşte cu mîna ei pe fiecare musafir. Deoarece acesta este primul semn al onorurilor, indiferent de zi sau de anotimp, refuzul ar însemna o lipsă de cuviinţă. Oaspetele îşi ia, aşadar, o linguriţă bine umplută şi apoi bea după ea apă cît pofteşte. În timpul acesta apare cafegiul cu tava sa pe care se găsesc ibricul de cafea şi filigenele împreună cu suporturile. Se dă cafeaua nefiltrată (pregătită) de obicei fără zahăr, după cum am văzut şi la turci. Stăpîna casei întinde cu mîna ei fiecărui musafir filigeana cu cafea; în clipa aceea se apropie ciubugiul şi oferă pe rînd fiecăruia cîte o lulea aprinsă chiar atunci." ....Comentariu:Uneori îmi doresc sastiseala de la 1800 şi tihna unei filigene de cafea în fumul parfumat al unei pipe sau narghilele... :)